*A doua scrisoare catre tine*

Dragul meu Liviu,

Astazi, 7 Aprilie 2017, imi este dor de tine, ca de obicei. Ti-am trimis in zbor o imbratisare. Daca acum un an iti spuneam ca mi-e dor mai mult decat intr-o zi obisnuita, de data aceasta iti spun ca azi, sentimentul este la fel de intens ca ziua de ieri si cea de maine. Dorul meu nu se mai zbate asemeni unei pasari ingradite de ganduri, care greu ii apasa pe aripi. Nu. Dorul meu zboara lin, plutind agale in ritmul schimbator al brizei calde. Gandurile si-au luat si ele zborul inspre vazduhul decorat cu nori de un alb imaculat.

Te chem in gand in fiecare zi. Adeseori nu-i nevoie sa te chem, pentru ca intalnesc simboluri, care instant ma duc cu gandul la tine. Imi pastrez promisiunea facuta anul trecut, pe vremea aceasta. Atunci, ti-am spus ca o sa inlocuiesc fiecare lacrima cu un zambet la fel de frumos ca al tau. Ei bine, cu mare drag iti marturisesc faptul ca astazi zambesc, fara ca lacrimile sa-mi inunde obrajii. Anul acesta, imi petrec ziua ta, asternandu-ti aceste randuri, in compania unui vin rosu, sec din 2012. La fel ca in 2016, cand ti-am adresat prima scrisoare. Culoarea vinului este la fel de aprinsa insa de data asta, gustul nu-i mai este aspru. Din contra, aroma imi pare mult mai intensa iar gustul cel din urma pe care mi-l lasa este unul usor dulceag. Mi se pare absolut fascinant cum gustul unui vin se schimba de la un an la altul, printr-o metamorfoza a simturilor.

Inclin un prim pahar de vin in cinstea ta, pentru tot ceea ce ai insemnat si continui sa insemni pentru mine. Tu mi-ai alimentat curiozitatea pentru fotografie, prin intermediul plimbarilor prin Brasov, in perioada liceului, cand ne pierdeam pe stradute si fotografiam tot ce ne iesea in cale. De asemenea, tot tu mi-ai starnit interesul pentru fotografia de concert iar de atunci, s-a schimbat totul. Datorita tie am fost la concerte de vis, unde am intalnit oameni frumosi, care-mi impartasesc pasiunea pentru muzica si cea pentru desenul cu lumina. De la tine am prins dorinta de a face o fotografie cat mai buna, cat mai aproape de perfectiune. Prin imaginile tale de la concerte, m-ai invatat sa surprind trairiile si emotiile celor de pe scena. Promit sa nu-mi pierd niciodata acesta dorinta, de a contura imagini care sa spuna povesti.

Prin intermediul tau am avut ocazia sa cunosc persoane care s-au dovedit a fi extrem de importante pentru mine. Pe acesta cale, doresc sa iti multumesc. Inainte sa pleci, ai avut grija sa ma lasi inconjurata de oameni cu suflete aurite, care mi-au fost alaturi cand simteam ca ma prabusesc in neant.

In cinstea lor, a tuturor celor care imi sunt alaturi in fiecare zi, inclin un al doilea pahar de vin. Gratie tie, gratie lor, eu sunt eu.

Sa ne revedem cu bine zic, aici si acum, atunci si acolo.

Cu siguranta ne vom recunoaste, oricat de mult timp va fi trecut.

Ai grija de tine.

Cu drag, Andrada

No comments

Comments are closed.